Când Dumnezeu a aşezat natura
În forma ei atât de minunată,
A pus în orice lucru-nvăţătura
Ce a rămas de veacuri neschimbată.

Poţi învăţa o taină de la crinul
Ce Tatăl îl îmbracă cu splendoare,
Oricât ar fi în jur de-amar pelinul
El n-are teamă, nici îngrijorare.

Învață de la câini, nu răutatea
Ci felul de-a sluji-n credincioşie;
Cum ei veghează-n noapte, când cetatea
E cufundată-n liniştea pustie.

Cum rabdă oaia totul în tăcere
Fără a şti măcar ce-i răzbunarea,
În ceasul de prigoană sau durere,
Învață de la oaie ce-i răbdarea.

De vrei să-nveţi vreodată disciplina,
Priveşte-atent în fagurul de miere
Căci multe poţi să-nveţi de la albina
Ce-adună pentru alţii cu plăcere.

Un fluture, cu forma lui frumoasă,
Cândva a suferit o transformare;
Şi astfel, din omidă urâcioasă
A devenit fiinţă-atrăgătoare.

Făptura-ţi poate fi la fel schimbată
De Cel ce a creat cerul şi marea
Căci acceptând o viaţă transformată,
Îți vei recăpăta din nou valoarea.

Învață deci, cu multă bucurie
Din tot ce-n jurul tău azi se petrece
Căci îţi vor fi o mare bogăţie
Când vremea-nvăţăturilor va trece...

Învață lucruri bune şi curate
Aşa cum unui Sfânt i se cuvine,
Căci Tatăl tău Cel Sfânt te vrea în toate
Să-I semeni Lui și Slăvii Lui Divine!